• Profesorul Cantacuzino este numit Director General al Serviciilor de sănătate românești (1907-1910).
• Remarcă importanța înlocuirii politicianismului cu profesionalismul: „Cred că dacă am avea la noi în țară ceva mai puțini oameni mari politici și oratori elocvenți, țara noastră s-ar constitui mai repede și mai bine… dorim să ne amestecăm în politica externă, când în interiorul țării totul se află în dezordine și în haosul cel mai înspăimântător.
• Profesorul Cantacuzino în 1917 este numit Director al Directoratului Sănătății Publice Civile și Militare, devine Ministru în 1920 și semnatar al Tratatului de la Trianon - 4 iunie 1920.
• Profesorul Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Române din anul 1925, membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de Biologie, de Patologie Exotică și al Academiei de Științe din Paris.

INSTITUT DE SERURI ȘI VACCINURI „DR. I. CANTACUZINO”

• Art.1.- Se înființează pe ziua de 1 Aprilie 1921 în București, pe lângă Ministerul de Interne, direcția generală a serviciului sanitar, un institut sub denumirea „Institutul de seruri și vaccinuri Dr. I. Cantacuzino, având de scop prepararea serurilor și vaccinurilor necesare țării pentru combaterea boalelor contagioase.
• "Această lege s’a votat de Senat în ședința de la 15 Iunie, anul 1921, și s’a adoptat cu majoritate de șapte zeci și șase voturi, contra unu."
• „Profesorul a trasat, magistral, misiunile pentru un Institut care a fost și rămâne strategic, de importanță națională și internațională. Institutul avea de: 1. preparat seruri și vaccinuri (producție); 2. realizat atât diagnosticul pentru pacienți în cadrul medicinei curative cât și pentru sănătatea publică (analize); 3. participat la supravegherea bolilor infecțioase (supraveghere); 4. realizat cercetări științifice (cercetare).